Te cunosc de undeva

Este un sentiment ciudat când întâlnești pe cineva pe care simți că îl cunoști, dar nu îți poți aminti de unde. Poate că i-ai văzut chipul la televizor sau într-o revistă, sau poate că doar te-a lovit o anumită asemănare. Orice ar fi, acel sentiment de familiaritate poate fi tulburător și fascinant în același timp.
Mi s-a întâmplat recent în timp ce mă plimbam prin parc. Am văzut o femeie care împingea un cărucior cu un copil înăuntru. Avea părul lung și negru și niște ochi albaștri mari și strălucitori. Când s-a uitat la mine, am simțit un val de familiaritate. Am fost sigură că o cunoșteam, dar nu îmi aminteam de unde.
Am continuat să merg, dar nu am putut să-mi scot femeia din minte. Am încercat să-mi amintesc unde aș fi putut-o întâlni, dar în minte nu-mi venea nimic. Era atât de frustrant!
Până la urmă, am decis să mă întorc și să o întreb dacă ne-am mai întâlnit. Când am ajuns la ea, se uita la mine și zâmbea.
„Îmi pare rău”, am spus. „Dar nu-mi pot scoate din minte că ne-am mai întâlnit undeva. Te cunosc de undeva?”
Femeia a râs. „Cred că nu”, a spus ea. „Dar mă bucur să te cunosc acum.”
Am petrecut următoarea oră vorbind cu femeia, al cărei nume era Maria. Era o mamă singură care lucra ca asistentă medicală. Avea un simț al umorului grozav și era foarte prietenoasă. Cu cât vorbeam mai mult, cu atât mă simțeam mai mult conectată cu ea.
Când a venit momentul să plec, m-am simțit ca și cum aș fi cunoscut-o pe Maria de o viață. Am fost dezamăgită că trebuie să merg, dar eram și recunoscătoare pentru scurtul timp pe care l-am petrecut împreună.
Când m-am întors acasă, am continuat să mă gândesc la Maria. Mă întrebam de ce am simțit că o cunoșteam și de ce m-a atras la ea. Cred că a fost pentru că era o persoană atât de deschisă și de prietenoasă. A avut un mod de a mă face să mă simt confortabil.
Nu știu dacă voi mai vedea vreodată pe Maria, dar nu o voi uita niciodată. Este una dintre acele persoane pe care le întâlnești o dată în viață și care îți rămân în minte pentru totdeauna.